Anul 2024

Pentru mine și fiul meu Adin Gabriel , cuvântul cheie a fost TIMPUL . Am încercat să fim prieteni cu el, să devenim mai conștienți de valoarea lui , realizând că fiecare moment este o ocazie oferită de Dumnezeu, că trebuie să ne punem la dispoziția lui cu înțelepciune și devoțiune.
Nu ne-a fost teamă să acționăm nevrând să fim implicați în imperfecțiunea lumii exterioare , nu ne-am retras niciodată atunci când ne-a fost greu, când alții au încercat să ne zdrobească, să ne preseze,să ne lase în întuneric, noi am reușit să ne transformăm, nu am fost frustrați când și nouă nu ne-a ieșit ceva conform așteptărilor, din contră am luat-o ca o experiență, mergând înainte cu speranță că într-o zi vom avea altă experiență care ne va oferi satisfacția dorită.
Crucea care ne-a fost dată acum 16 ani , am considerat-o benefică și plină de semnificație, pentru că dacă nu o acceptam corect nu am fi ajuns unde suntem acum.

Și noi ca și mulți dintre voi pentru 2024 , ne-am fixat două sisteme de acțiune, unul pe partea de recuperare , ceea ce ni s-a întâmplat în vară când la consultul de la București am primit vestea pe care o doream că Adin va putea fi operat la picioare , avand o discuție in acest sens in 28.10 , la finele lui noiembrie vom merge iar in București pentru o serie de investigații , iar cu speranța si credință ca toate vor fi conform așteptărilor, intervenția va urma la începutul anului următor , iar pe partea de educație Adin va încerca în acest an să facă doi în unul , respectiv opt și nouă, sperând în urma perseverenței să reușească.

În videourile care vor fi atașate se va vedea clar progresul lui , poate uneori nu este așa de remarcabil sau sesizabil, însă victoriile minuscule se acumulează și pe termen lung produc efecte majore , sau mai bine zis PROGRESUL , este produsul rutinei zilnice și nu al schimbarilor făcute o singură dată în viață.
Întotdeauna am fost și suntem ca niște soldați care mărșăluiesc neobosiți, plini de curaj, răbdare, muncă, către visul și țelul lor, gata să-l primească și să le ofere ce are el , dar ……în felul său propriu și la ora aleasă de Dumnezeu.
Anul 2024 a fost un an destul de provocator , însă nu ne-am pierdut speranța, am crezut în speranță, creștem în speranță și inspirăm în fiecare moment, parfumul și frumusețea speranței, dar……atunci când, chiar nu mai putem, avem în minte imaginea meșterilor pietrari care izbesc o rocă uneori de o sută de ori , fără ca măcar în ea să apară o singură crăpătură, apoi la o a sută una lovitură , piatra crapă în doua, însă noi știm foarte bine că nu acea lovitură a spart-o ci toate cele dinaintea ei .

O viață de recunoștință și o inimă sinceră, de la a-i voștrii,
Adin Gabriel Purcarin
Dorina Balea

PS : dacă prin cele expuse mai sus am reușit să vă smulgem o mică emoție prin duetul mama-fiu care și el va fi atașat mai jos, sperăm o emoție, dar…..de alta natură ……metaforic vorbind.

Anul 2023

Dragii noștrii,

Cred că sunteți întru totul de acord cu noi , că o viață fericită nu poate exista fără o anumită cantitate de întuneric, adică o boala, un necaz, o neîmplinire, etc însă, ceea ce este important, este faptul, că toate acestea pot avea un final parțial sau total fericit, mai puțin moartea!

În cincisprezece ani cât are Adin Gabriel, ne-am descurcat nu cu durerea ci cu durerea de deasupra durerii, care în acest moment pentru noi este ceva familiar, dar ceea ce nu recunoaștem, ne este străin și ne încurcă este ușorul însă, trăim cu speranța că intr-o zi va veni și momentul lui!

Cum finalul anului 2023 se apropie, nici noi nu îl putem încheia fără a face o retrospectivă a tot ceea ce s-a întâmplat de-a lungul lui ! Muncă, foarte multă muncă, controlul din vară în Franța și confirmarea că operația este bine, recomandarea unui medic neuro chirurg foarte bun tot din Franța, demersurile pe care le facem în acest sens, Adin Gabriel trebuind să fie operat la picioare, progresele clare care se vor vedea în videourile ce vor însoți acest mesaj, foarte multe provocări cu intenția de a ne doborî, însă dacă ne uităm în spate de unde am venit și cât de departe am ajuns, toate acestea nu au făcut decât să ne de-a putere și să ne continuăm drumul !

Ne place să fim fericiți și să ne bucurăm de viață în felul nostru, cu limitările noastre, fără a ne mai simți ca frunzele-n vânt, suflați de ici colo de viforul destinului !

Niciodată nu ne-am victimizat, poate…..pentru a depăși o situație, un obstacol, ne-am permis luxul de a fi vulnerabili cu anumite persoane, de aceea și acum vom lăsa la aprecierea voastră continuarea sprijinului privind Dec 230, respectiv redirecționarea celor 3.5%, fără de care Adin Gabriel nu ar fi ajuns din punct de vedere medical unde este acum !

Acest mesaj sigur va ajunge și la persoane care, fie au completat declarația pe 2 ani, fie la alți oameni cu, care noi avem un alt fel de interacțiune sau ne sunt alături în alt mod !

Credem că fiecare dintre noi ne naștem cu o fărâmă de bunătate în stare pură, de aceea va mulțumim că ne ajutați să ne plimbăm prin vise, iar ….. noi să lucrăm la ele !

Fiți bucurie pentru voi și ceilalți și să nu uitați că fiecare este și va fi răsplătit după propria purtare !

Ne înclinăm print-o reverență în fața voastră!

Anul 2022

Noiembrie!

Bună, tuturor!
Si pentru noi se apropie sfârșitul anului cand trebuie sa tragem linie și sa reflectam asupra a ceea ce am reușit și ce nu, și sa trasam noi direcții pentru viitor.

Si totuși, cu un ochi privind în urma…… vedem 11 luni de când prin filmulețele atașate și informațiile oferite, prezentam adaptarea la perioada postoperatorie a lui Adin Gabriel în urma intervenției la coloana vertebrala.

Din ianuarie și pana în prezent, timpul a trecut însă…… ceea ce a ramas sunt faptele, gesturile, cuvintele scrise și vorbite.

Cu permisiunea voastră, vom face un bilanț a ceea ce s a întâmplat în aceasta perioada. De la controlul din vara din Franța unde veștile primite au fost foarte bune, respectiv coloana care arata bine, trunchi ok, picioare aliniate…. primind ca tema (cu ghilimelele de rigoare) sa insistam mai mult pe picioare, pentru întărirea forței musculare, pe musculatura abdominala,etc pentru ca la întâlnirea din vara lui 2023 din Franța, sa se aibă în vedere de catre medicul chirurg și intervențiile la picioare, respectiv diminuarea retractiilor.

Toate acestea, in acest moment se fac de către o echipa medicală, la un alt nivel pana acum, având în vedere și stadiul medical al lui Adin Gabriel, formata din medicul de recuperare, dna kinetoterapeuta plus părintele (mama), care fără o colaborare strânsă terapia eșuează iar progresul se va minimaliza.

Mai jos veți găsi atașat tot programul de recuperare, care se face zilnic, pentru ca numai rutina a făcut ca Adin Gabriel sa ajungă la nivelul la care este în acest moment.

De multe ori a trebuit sa avem energia unui nebun și nebunia unui disperat, pentru a învinge toate barierele și piedicile pe care societatea și oamenii au încercat sa le ridice în calea noastră și astea, numai vazand o mama singura și cu un copil bolnav însă……. nu au făcut decât sa ne întăreasca și sa ne oblige sa ne continuam drumul, calea, ridicând ancora și plutind departe de liniștea portului. Am prins vânt puternic în vele și l am folosit. Am visat și am făcut descoperiri, pentru ca dacă ele mureau chiar dacă noi existam, încetam sa mai trăim.

Nu am așteptat aprobarea și confirmarea nimănui, decât a noastră înșine, am avut și avem libertatea interioara de a face numai ceea ce este bine cu adevărat, am ales modalitățile cele mai corecte pentru a creste, pentru a ne atinge visul și obiectivul propus.

Numai uitându ne în urma și văzând de unde am plecat, nu putem sa nu visam că Adin Gabriel într o zi va fi cât se poate de autonom și va avea o viata cât se poate de normala, și……. toate astea numai și numai cu ajutorul vostru , al tuturor.

Este minunat sa evaluezi și sa planifici, însă aprecierea prezentului este cea care oferă o liniște și un calm, care schimba în bine perspectivele.

” VIATA” de cele mai multe ori este o ciudata comedie care amesteca împreună și dureri și bucurii, punând lacrimă lângă zâmbet și zâmbet lângă plâns, însă….. nimic nu este mai îndepărtat decât timpul care tocmai a trecut.

“Recunoștința este memoria inimii”!
Balzac

Cu prețuire,
Adin și Dorina

Anul 2021

Anul 2020

 Anul 2019

Anul 2018

Oameni cu suflet mare, rude, prieteni, cunoștințe, străini, persoane pe care nu le-am întâlnit niciodată și pe care, poate, nu o să le întâlnim niciodată, încep prin a vă mulțumi din suflet, deși cuvintele sunt prea puține pe lângă gestul făcut, fiindcă și în acest an, 2019, ați avut plăcerea de a redirecționa cei 2 % din impozit, atât că persoane fizice cât și că ONG, pentru fiul meu Adin Gabriel.

Pentru noi înseamnă enorm, o șansă în plus, șansa de a merge în strainătate, în Franța (Paris), la o clinică privată, acolo unde în urmă cu aproape 3 ani, o echipa medicală i-a dat o șansă fiului meu, șansa de a sta în picioare, de a merge, de a face câțiva pași singur……

Drumul pe care noi am început să pășim acum câțiva ani a avut continuitate, datorită ajutorului vostru, dar și progreselor pe care le-a preconizat echipa medicală, ce au început să se evidențieze, la început mai puțin, după care din ce în ce clar.

În anul 2016, la prima vizită în Franța, coloana vertebrală avea o curbură de 384 mGy.cm°, în noiembrie 2018 ajunsese deja la 122,6 mGy.cm°.

În 2017 în Franța au reușit să îl ridice în picioare, să poată merge pe un cadru tip Grilo, în anul 2018 datorită unui corsetului, care pentru el a fost o adevărată minune, a reușit să meargă pe o tricicletă achiziționată din Germania și datorită unui verticalizaotr cumpărat tot din Germania a reușit să stea drept, retracțiile de la picioare începând să se diminueze, decontractureze.

Conform radiografiei din anul 2018, medicul chirurg care urmează să îl opereze spunea ”că se vede o reductibilitate parțială, că nu sunt modificări în ceea ce privește coloana vertebrală și că este prima dată când se observă o “CREȘTERE ” creștere care însă nu este suficient de avansată pentru a se interveni chirurgical în acest moment dar însă suntem aproape de finalul drumului”.

În luna ianuarie 2019, datorită nivelului avansat de recuperare la care a ajuns fiul meu, am achiziționat din Italia un cadru tip Dyanmico cu ajutorul căruia Adin merge singur, susținut de un chiloțel. Pentru mine, că mamă, dar și pentru fiul meu, să meargă singur, chiar și susținut, înseamnă enorm, o speranță că într-o zi, va putea merge singur, fără ajutor!

Un mare înțelept spunea cândva “că un drum să poată avea reușită trebuie să faci primul pas și să ajungi la capăt “.

Pentru mine și pentru fiul meu, bunul Dumnezeu ne-a scos în cale o echipă de medici din Paris, de la chirurg ortoped, la kinetoterapeuți, la medici de reeducare, la ergoterapeuți, la institutori, la oameni simpli care au conturat drumul pe care trebuie să pășim.

Primul pas, nu numai că l-am făcut, dar trebuie să mergem înainte, să avem continuitate, să nu ne oprim, să ajungem la final pentru a obține rezultatul promis pentru că tot efortul și muncă depusă atât de noi, de echipa medicală și nu în ultimul rând de voi prieteni, cunoștințe, persoane cunoscute sau mai puțîn cunoscute să nu fie în zadar.

Deși cuvintele de mulțumire sunt prea puține și prea sărace în comparație cu ajutorul vostru, acela de a dona 2% din impozit, noi vă mulțumim din suflet și vă dorim numai bine.

Dumnezeu să ne ajute nouă, tuturor !

Anul 2017

Prieteni, cunoștințe, colegi de liceu, colegi de facultate, colegi de serviciu, cunoștințele cunoștințelor, oameni de rând care nu ne știu și nu ne-au văzut niciodată dar ” CU SUFLET MARE” care au fost profund impresionați de povestea fiului meu Adin Gabriel și ajutorul lor “FĂRĂ CUVINTE”,  revin la finele anului trecut când vă spuneam că la începutul anului 2017 trebuia să ne întoarcem Franța pentru continuarea tratamentului , a investigațiilor,  ceea ce s-a și întâmplat, acest lucru fiind posibil numai și numai cu ajutorul vostru .
VA MULȚUMIM!!!

Am stat în Franța din ianuarie până la finele lunii iunie anul curent unde fiul meu pe lângă recuperare el a terminat și clasa pregătitoare cu 10.   Din punct de vedere medical Adin Gabriel a făcut mari progrese începând de la”” CORSETUL MINUNE “” care așa cum va spuneam la noi în România nu se confecționează , la faptul că în România nimeni nu a reușit să îl verticalizare ( a stă drept în picioare chiar dacă la început prins cu curele iar mai târziu singur) la faptul că pe lângă ședințele de kinetoterapie și alte terapii echipa medicală de la centru de recuperare au introdus un dispozitiv medical (FLACHE ) care să îl ajute să împingă și el în piciorușe ceea ce la noi în țară nimeni nu a prevăzut așa ceva, dispozitiv pe care tot din străinătate l-am adus pentru ca atunci când suntem în țară și nu în Franța să aibă continuitatea tratamentului impus acolo, la niște atele tot personalizate care să îi țină piciorușele întinse la un aparat de respirație pe care ni l-au dat,  în România unde nici un medic de aici nu a spus că datorită scoliozei (de aceea se impune operația la coloana cât se poate mai repede) capacitatea fiului meu de a respira este 55% față de 100% , că el funcționează mai mult cu un plamane, cel de pe partea stângă unde e scolioza funcționând mai puțin, că saturația oxigenului din sânge este sub 100.

Toate aceste progrese menționate mai sus au fost remarcate și evidențiate de echipa medicală de la Oradea la întoarcerea din Franța care îl monitorizează pe Adin Gabriel iar cuvintele lor au fost, reproduc ” FOARTE FOARTE BINE “.

Pe timpul vacanței de vara fiul meu împreună cu mine ( mama ) am fost pe litoralul românesc pentru a-l face pe copil să simtă tot ce face un copil normal (fără dizabilități ). Nu a contat nimic decât bucuria fiului meu iar cuvintele lui au fost și sunt alinarea sufletului meu, puterea de a merge și continuare mai departe, reproduc ” MAMI, E MINUNAT! AI SĂ VEZI CĂ O SĂ REUȘIM ÎMPREUNĂ “.

Fac precizarea că el în România frecventează cursurile școlii normale în prezent fiind înscris în Sânmartin Școală Floare de Lotus  în clasa I, iar când revenim în Franța frecventează cursurile școlii de aici.

În luna octombrie a trebuit să revenim în Franța pentru următoarele întâlniri .

– Prima întâlnire am avut o cu chirurgul ortoped care după evaluare a afirmat , reproduc “” FOARTE, FOARTE BINE.FELICITĂRI ADIN ȘI MAMA.  Sufletul meu și al fiului meu s a umplut de bucurie. Este marea noastră realizare!

Alăturat am să atașez raportul medical atât în franceză cât și în română radiografiile medicale de anul trecut cu și fără corset comparative cu cea din prezent unde se vede clar ” STABILITATEA  GLOBALĂ A SCOLIOZEI CU DIMINUAREA VALORILOR ÎN DECURSUL UNUI AN” și toate acestea datorită numai ACELUI CORSET MINUNE, corset care nu exclude intervenția chirurgicală la coloana ci ajută la stabilizarea și diminuarea curburii coloanei și implicit reduce din riscurile operației, în acest sens făcându-i un alt corset mult mai performant decât primul.

– A doua întâlnire am avut-o cu echipa de reeducare (un medic și doi kinetoterapeuti) care, după efectuarea bilanțului,  au fost pur și simplu uimiți de evoluția favorabilă a fiului meu, eu cum vă spuneam mai sus la întorcerea în țară continui recuperarea la spitalul din Băile Felix , reproduc:  “TRADUCETII MAMEI (făcea referire la traducător) CĂ VA FI DUREROS CE ÎMI VOR SPUNE DAR ADIN NU VA PUTEA MERGE NICIODATĂ CA UN COPIL NORMAL, DAR VA MERGE, LA ÎNCEPUT MAI GREU, ÎN CASĂ CÂȚIVA PAȘI ȘCHIOPĂTÂND ARUNCÂND PICIORUL”. ORICUM NU ASTA CONTEAZĂ , ÎNTR-UN CUVÂNT SĂ SE POATĂ RIDICA DINTR-UN FOTOLIU RULANT ȘI SĂ FIE AUTONOM AȘA CUM ȘI CÂT VA DORI BUNUL DUMNEZEU.

Oameni cu suflet mare, nu vă puteți imagina ce impact au avut asupra mea și a fiului meu asemenea vorbe pe care în 9 ani nici un medic din România nu a avut curajul să le zică și să și ia o asemenea responsabilitate.În schimb un medic și echipa lui medicală dintr un spital renumit din Paris îi oferă o șansă o speranță fiului meu în primul rând că îl vor opera la coloana și îl vor pune drept pe picioare iar în al doilea rând că va reuși să se ridice din fotoliul rulant și să facă și el câțiva pași (pentru a putea ajunge la toaletă sau pentru ași lua o bucățică de ceva din bucătărie).

Orice persoană se naște cu o șansă, șansă pe care fiul meu a pierdut-o prin această boală, bunul Dumnezeu îndurându-se de el i-a dat o a doua șansă și ultima, aceea de a ajunge în Franța, de aceea va rog oameni buni să ne ajutați atât prin Decl.230 ca persoană fizică cât și ca ONG, srl,  informații despre cum să ne ajutați gășiți aici pe site la rubrica CUM POȚI SĂ AJUȚI sau prin orice alt ajutor.

Eu ca mama, de 9 ani viața mea s-a oprit în loc din toate punctele de vedere (noi neavându-ne decât unul pe celălat), tot de 9 ani eu lucrând la mediu București contractul este suspendat prin concediul fără plata  până în 2019, de aceea chiar cu riscul de a mă repetă va rog să ne ajutați și să ne sprijiniți așa cum ați făcut până acum.

ȘI PENTRU FIUL MEU TREBUIE SĂ EXISTE VIITOR.

Cel mai mare sprijin vine prin intermediul acesteI Asociații la care se adaugă ajutorul fratelui meu și al părinților mei.

Cu lacrimi în ochi și cu rugămintea sinceră și din tot sufletul atât eu cât și fiul meu va rog să ne sprijiniți în continuarea tratamentului în Franța pentru a putea să reușesc să schimb cât va dori bunul Dumnezeu viață lui Adin Gabriel și implicit DE A SE PUTEA RIDICA ȘI EL DIN ACEL FOTOLIU căruia  de 9 ani i-a fost prizonier.

VA MULȚUMIM ANTICIPAT ȘI DOAMNE AJUTĂ.

Anul 2016

Dragi oameni, de la prieteni la cunoştiinţe, de la amici la simpli cititori, eu,  mama,  împreună cu fiul meu, Adin Gabriel, după multe încercări şi eforturi am reuşit să ajungem în luna august 2016 în Franţa, la o clinică renumită din Paris unde un medic, împreună cu echipa să, i-au dat o şansă fiului meu: şansa de a merge.

Au promis că în 3-4 ani, dacă o să stăm în Paris şi o să continuăm programul impus, o să-l verticalizeze drept, în picioare, că are multe soluții şi variante că fiul meu să stea drept, în picioare.

E o speranţă….. o şansă….. de a merge singur….fără ajutor!

Mai mult i-au făcut un CORSET special, în România nefăcându-se aşa ceva.

În această perioadă de 8 ani, vârsta fiului meu, când nici un medic din România nu i-a dat nicio şansă de a se ridică în picioare, un medic din Paris i-a oferit o speranță, o şansă la care orice părinte, în disperarea de a-şi vedea propriul copil în picioare, de a duce o viaţă aproape normală, de a fi autonom, de a nu sta imobilizat într un scaun, s-ar agăţa de ea, de aceea eu, ca mamă, am rugămintea sinceră, din inimă, să fiţi alături de noi, să ne ajutaţi, pe mine şi pe fiul meu în această luptă pe care o ducem de la 5 luni şi jumătate, luptă în care am fost mai mult singuri şi suntem aproape singuri,  cu Declaraţia 230, declaraţie care se dă de fiecare persoană fizică la sfârşitul fiecărui an sau ca persoană  juridică, conform instrucţiunilor din cadrul site-ului CUM SĂ AJUTAȚI.

După Sărbători urmează a ne întoarce în Franţa pentru a continua ceea ce am început în august și pentru a obține rezultatul dorit .

Menționez că fiul meu frecventează cursurile şcolii normale, IQ lui fiind peste nivelul vârstei.

De aceea, încă o dată, cu lacrimi în ochi, vă rog a vă pune pentru o clipă măcar, în locul meu ca mamă care nu îşi doreşte decât să îşi vadăa propriul copil pe picioare SĂ MĂ AJUTAȚI CA ȘANSA  ȘI SPERANȚA DATĂ ÎN VARA LUI 2016 SĂ NU RĂMÂNĂ NUMAI LA ACEST NIVEL CI SĂ AIBĂ CONTINUITATE PENTRU A OBȚINE REZULTATUL PE CARE MEDICUL DIN PARIS ÎL GARANTEAZĂ ÎN 3-4 ANI .

Vă mulţumesc, tuturor!